Youth FotoVideoTek în Pașcani

În perioada 16-25 iunie 2013 a avut loc un training de fotografie care a reunit în Târgu Frumos 18 tineri fotografi din 6 țări diferite cu scopul de a învăța mai multe despre arta fotografică, de a socializa cu persoane care proveneau din medii diferite și de a arăta cu ajutorul imaginilor lumea în care noi trăim, cu părți bune sau mai puțin bune. 

Ce mă bucură pe mine cel mai mult este faptul că și orașul Pașcani s-a bucurat de prezența acestor tineri talentați și de interesul lor vădit de a duce la îndeplinire scopul proiectului: realizarea unei expoziții de fotografie cu imagini ce prezentau lucrurile frumoase, dar și  probleme ale oamenilor și ale comunității. Țelul lor a fost atins fără dar și poate pentru că au muncit zilnic până la ore târzii în noapte și au arătat că există pasiune, mai mult decât suport tehnic , în tot ceea ce ei au făcut. 

Cum am ajuns eu să vorbesc despre ei fără să le fi fost alături în toate cele 10 zile? Simplu! Fiind prezenți în Pașcani, i-am însoțit împreună cu alți câțiva voluntari prin diverse zone ale orașului pentru a putea suprinde în fotografii cât mai multe ipostaze ale omului și ale mediului existent. De la prima interacțiune cu dânșii, am simțit coeziunea grupului și legătura strânsă care era formată, lucru ce consider că i-a ajutat mult în munca lor de zi cu zi. În restul timpului petrecut împreună, am putut observa un amalgam de lucruri bune ce le-au adus rezultate extraordinare în ceea ce privește fotografiile lor: meticulozitate, interes, atenție și multă pasiune. 

Înconjurați fiind de atâtea aparate de fotografiat și oameni cu dragoste pentru artă,  îndrăznesc să fac o comparație în care noi eram  niște mici copilași cu frică de a atinge dar cu ochii mari și sclipitori în care se putea citi dorința de a cunoaște, iar ei erau mentorii noștrii dispuși să ne împărtășească tainele lumii surprinse în fotografie.  Dat fiind faptul că a trecut atât timp de când proiectul s-a încheiat, în mod normal amintirile se șterg și rămân undeva în adâncul memoriei. 

În cazul meu însă nu este chiar așa! Le văd și acum pe facebook activitatea, discuțiile care încă mai au loc între participanți și dorința lor să se reîntoarcă în România pentru a realiza noi proiecte. Acest lucru nu demonstrează decât că țara noastră, organizația Asirys și oamenii de aici, le-au oferit oportunități și perspective noi. Le- au oferit posibilitatea de a se exprima într-un mod diferit și de a evolua personal cât un om într-un  an. 

Personal le mulțumesc pentru munca lor și pentru modul non-verbal în care au ales să arăte lumii lucrurile simple pe care le trecem cu vederea zi de zi pentru că  sintagma ”o poză face cât o mie de cuvinte”,  a fost demonstrată de dânșii și rămâne un adevăr universal valabil.

Scris de Alexandra Muscalu