Proiecte

Resurse

Oportunităţi

Centrul de Voluntariat

Să salvăm Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos!

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Aseară (vineri), mai mulţi voluntari ne-au anunţat că nu mai pot veni la activitatea de curăţare pentru că e sărbătoare. Rămăsesem doar 4 pe listă. A face curăţenie într-un cimitir, monument istoric abandonat, cu multe drame în spate, în opinia noastră, a celor care am ales să venim, nu este un păcat!

 Dar la ora 10:00, am avut parte de o surpriză. Doamna dirigintă, Delia Grebinişan, a venit împreună cu 16 elevi să ne ajute! Apoi, copiii din împrejurimile cimitirului, au venit şi ei. În 3 ore am mai curăţat 5% din cimitir. Mai este mult de lucru şi din păcate ne lipsesc echipamentele necesare. Am fi reuşit să facem mult mai multe dacă am fi avut o drujbă şi un echipament de tuns iarba. Dacă aveţi astfel de echipamente, vă rugăm şi vă aşteptăm cu drag să vă alăturaţi echipei de voluntari. Luni, o să realizăm o nouă acţiune, elevi şi profesori de la Şcoala Specială "Trinitas" şi de la Şcoala "Garabet Ibrăileanu" ne-au promis că se vor implica în acest proiect!

E atât de trist ce se întâmplă în cimitir. Sunt zeci de ani de când nu a mai fost curăţat, iar multe dintre pietrele căzute sunt fie blocate de tulpinile plantelor sălbatice, fie extrem de deteriorate, fie nu se văd din cauza buruienelor. 

Cimitirul Evreiesc trebuie salvat de la distrugere!

Locul e plin de energie, de poveşti nespuse, de mister, de o frumuseţe aparte. În timpul lucrărilor am discutat şi despre istorie, despre cel de-al doilea război mondial, despre nazism, pogrom, iar copiii şi tinerii, spre surprinderea noastră, au făcut cu drag curăţenie, spunându-ne că vor veni şi luni.

Cimitirul Evreiesc ne-a impresionat, mai ales că reacţiile comunităţii evreieşti sunt pe măsură. Gândiţi-vă cum ar fi fost ca bunicii şi rudele noastre să fie într-un cimitir abandonat, la care cu greu am fi putut ajunge şi cum ar fi fost să fi murit sufocaţi într-un tren, într-o zi caniculară... 

Activitatea este organizată în cadrul Programului de Voluntariat "Parteneriat pentru Dezvoltare Culturală", program dezvoltat în cadrul Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos, un proiect finanţat de Fondul ONG în România.

Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos

joi, 12 noiembrie 2015

În data de 14 noiembrie 2015, începând cu ora 10:00, împreună cu elevii Liceului "Ion Neculce" din Tîrgu Frumos, din clasa a XII-a F, vom desfăşura evenimentul "Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos". 

Proiectul, în această etapă, propune 3 activităţi:
- curăţarea Cimitirului Evreiesc de buruieni şi deşeuri;
- plantarea de pomi pe terenul aflat între monumentul dedicat victimelor Pogromului şi cimitir;
-  vizualizarea unui film ce abordează tema Holocaustului. 

Până acum, am vizitat de 3 ori Cimitirul Evreiesc şi de fiecare dată, ne-am întors spre casă trişti şi cu gândul la cum putem rezolva problemele: 

1. Foarte puţini tineri cunosc istoria şi ororile care s-au întâmplat în anul 1941 şi faptul că în Cimirul Evreiesc este o groapă comună cu 640 de morţi. Mulţi nici nu ştiu unde este localizat Cimitirul Evreiesc.

2. Imaginea din cimitir e dezolantă, acesta este degradat, plin de buruieni şi boscheţi; pare un spaţiu abandonat.

Pornind de la aceste două probleme, ne-am propus să realizăm un proiect pe termen lung, prin care să transformăm Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos într-un spaţiu de învăţare, care să comemoreze victimele Trenului Morţii şi să contribuie la dezvoltarea toleranţei şi solidarităţii în rândul tinerilor.


Aşadar, proiectul "Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos" presupune ca în primă fază să curăţăm Cimitirul Evreiesc de buruieni şi de deşeuri. Apoi, ne dorim să plantăm pe terenul cu lucernă, din cimitir, tot atâţia copăcei câte victime au fost în trenul morţii (640) şi să creăm un parc - pădure. 

De asemenea, vrem să restaurăm poarta de la intrare şi să reaşezăm pietrele căzute şi năpădite de buruieni. După ce toate acestea vor fi terminate, în parcul - pădure, dorim să expunem fotografii din perioada Holocaustului, să proiectăm filme şi documentare care să prezinte faptele istorice celor care vizitează cimitirul, să organizăm dezbateri şi evenimente culturale. Astfel, urmărim ca Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos să devină un exemplu de bună practică la nivel naţional, iar ororile şi Trenului Morţii să nu se mai repete niciodată.

Titlul proiectului este inspirat din filmul "Trenul Vieţii", regizat de Radu Mihăileanu şi considerăm că este potrivit deoarece ne propunem ca Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos să devină un simbol pentru solidaritate, toleranţă şi diversitate. 


Într-o seară a anului 1941, Schlomo, nebunul satului, aduce consătenilor săi din shtetl (sat evreiesc din Europa de Est) o ştire cumplită: germanii ucid şi deportează spre destinaţii necunoscute locuitorii evrei din shtetl-urile vecine. În curând, şi sătucul lor va avea aceeaşi soartă. Imediat, Consiliul Înţelepţilor, în frunte cu Rabinul, se reuneşte. Trebuie să găsească o soluţie pentru a-şi salva comunitatea! În zorii zilei, după multe discuţii, ideea salvatoare îşi face apariţia, chiar din gura nebunului: pentru a scăpa de nazişti, vor organiza un tren fals de deportaţi! Se vor deghiza cu toţii fie în deportaţi, fie în mecanici de tren, ofiţeri germani sau soldaţi. Vor putea astfel să treacă de barajele şi de liniile naziste, pentru a se duce către Ţara Făgăduinţei, la Eretz Israel, via Uniunea Sovietică. Tot sătucul începe pregătirile în secret, şi cu mare febrilitate. Se croiesc uniforme naziste, se învaţă limba germană fără accent idiş, se fac ausweiss-uri nemţeşti false, prin intermediul unui văr comunist din capitală, se asamblează trenul, vagon cu vagon. Şi apoi, într-o noapte, trenul porneşte, ca o adevărată Arcă a lui Noe, lăsând în urmă sătucul pustiu. La teama de adevăraţii germani se adaugă conflictele personale ale călătorilor din tren - pe cât de nostime, pe atât de imprevizibile: falşii nazişti încep să se ia în serios, profitând de autoritatea şi de importanţa pe care le-o dau uniformele, atrăgându-şi ura “deportaţilor”. Aceştia, furioşi, devin “comunişti”, şi se hotărăsc să combată “fasciştii”, clasa “imperialistă” şi “burgheză”. Şi asta în timp ce adolescenţii descoperă dragostea - adesea imposibilă între o fată de “deportat” şi un fiu de “nazist”, iar copiii continuă să tragă chiulul. Şi trenul merge înainte, în căutarea libertăţii. Oare vor reuşi? Oare vor scăpa? Şi dacă toată această aventură nu ar fi decât un vis, visul lui Schlomo, nebunul?


O scurtă descriere a Cimitirului evreiesc şi a Gropii comune din Tîrgu Frumos:

Cimitirul evreiesc se afla iniţial în partea sudică a oraşului (locaţie aflată acum între cursul Bahluietului şi stradă 22 Decembrie), dar după construirea căii ferate Iaşi-Paşcani (pusă în circulaţie la 1 iunie 1870), o parte din teren a fost expropriată, iar cimitirul a fost mutat în partea de vest, unde se află şi în prezent.

Cimitirul, aflat în proprietatea Comunităţii Evreieşti din Iaşi, se întinde pe o suprafaţă de 500 m x 800 m. În acest perimetru, se află până la 5000 de pietre de mormânt, unele mutate din cimitirul din vale. Cel mai vechi monument funerar cunoscut datează din 1818, iar ultima înmormântare înregistrată, este din anul 1993, actualmente cimitirul nemaifiind funcţional.

Monumentele funerare sunt construite din diferite materiale precum marmură, granit, calcar, gresie. Câteva au finisaj atent, elemente grafice, portrete şi/sau garduri de metal în jur. Inscripţiile sunt în limbile ebraică, idiş şi română.
În cimitirul evreiesc din Târgu Frumos sunt îngropate circa 20 de personalităţi locale, dintre care amintim de rabinii Tvi ben Iehuda (a murit în 1847) şi Şalom Taubes (a murit în 1888).


În cimitir se află o imensă groapă comună (25 m lungime, 2,5 m lăţime şi 2,5 m adâncime), săpată pentru îngroparea cadavrelor descărcate la Târgu Frumos din „primul tren al morţii”.


Groapă comună este marcată de un monument comemorativ, cu o inscripţie în limbile română şi ebraică: „În memoria celor 640 de evrei îngropaţi aici victime ale barbariei fasciste ucişi în «trenul morţii» în zilele 29-30 iunie şi 1 iulie 1941. Să nu uităm crimele fascismului!".

Activitatea este organizată în cadrul Programului de Voluntariat "Parteneriat pentru Dezvoltare Culturală", program dezvoltat în cadrul Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos, un proiect finanţat de Fondul ONG în România.




Proiectele de voluntariat ale Şcolii "Ion Creangă"

vineri, 6 noiembrie 2015

În perioada 26 - 30 octombrie, am vorbit despre voluntariat şi am promovat Programul "Parteneriat pentru Dezvoltare Culturală" în cadrul Şcolii Generale "Ion Creangă" din Tîrgu Frumos. Am interacţionat cu 20 de clase şi am discutat cu 479 de copii şi profesori. A fost o experienţă frumoasă, ce ne-a dat curaj şi optimism. Am fost surprinşi de deschiderea profesorilor şi energia elevilor. O parte dintre ei vin zilnic la centrul de voluntariat pentru a participa la activităţi. De asemenea, am avut ocazia de a interacţiona cu tineri şi copii cu oportunităţi reduse, ceea ce ne-a făcut mai conştienţi de nevoile acestora.

Dorim să împărtăşim cu voi ideile elevilor Şcolii "Ion Creangă" din Tîrgu Frumos. Abia aşteptăm să le vedem puse în practică!

  1. Rroma - Expo Dans: o expoziţie a istoriei rromilor, însoţită de un atelier de dans tradiţional rrom (propus de clasa a VII-a A). 
  2. Muzeul de măşti: cei 34 de elevi vor crea câte o mască pe care o vom expune la Centrul de Voluntariat. Măştile vor fi însoţite de poveşti, iar la vernisaj vor fi invitati toţi copiii oraşului (propus de clasa a IV-a C). 
  3. Teatru de păpuşi: un eveniment care va conţine 3 acte: Prima zi de şcoală/Aventura/Întâmplarea şi care îşi propune să colecteze donaţii pentru copiii nevoiaşi. Păpuşile vor fi create de elevi şi vor fi expuse apoi la muzeul măştilor (propus de clasa a V-a A).
  4. Tîrgu Frumos în viitor: o expoziţie de pictură, prin care elevii vor prezenta viziunile lor despre cum va fi oraşul nostru în viitor (propus de clasa a VI-a A).
  5. Tîrgu Frumos - oraşul norilor: o expoziţie cu nori, o roată din scobitori, cu mulţi fluturi şi flori (propus de clasa I A).
  6. O lume colorată - expoziţie despre autism (propus de clasa a VII-a B)
  7. Remake - Minionii - un film realizat de elevi, într-o viziune nouă (a IV-a A)
  8. Fotbal pentru biliard - mulţi copii vor să înveţe şi le place biliardul, însă din păcate, merg în baruri pentru a-şi dezvolta pasiunea. Prin organizarea unui campionat de fotbal la nivelul oraşului, se doreşte strângerea de fonduri pentru a achiziţiona o masă de biliard care va permite ca mai mulţi copii şi tineri să joace biliard într-un spaţiu potrivit (propus de clasa a VII-a C). 
  9. Planetariu - realizarea unui planetariu din materiale reciclate (propus de clasa a III-a B).
  10. Maratonul de filme scurte - fiecare elev va propune un film care îl inspiră, de 5 minute maxim, ce va fi discutat ulterior în plen (propus de clasa a VIII-a B).
  11. Tîrgu Frumos al bicicletelor - bicicliştii din clasă îşi vor "tuna" bicicletele, după care vor organiza o competiţie (propus de clasa a VIII-a A)
  12. Copiii au talent - concurs e talente între copiii din clase (propus de clasa a II-a B)
  13. Copiii dansează! - spectacol în cadrul căruia copiii îşi vor demonstra abilităţile în dans (propus de clasa a II-a A)
  14. Quilling - folosirea tehnicii de împăturire a hârtiei pentru a realiza o expoziţie creativă (propus de clasa a V-a B)
  15. Parada diversităţii - de ziua toleranţei, elevii vor realiza o paradă de costumaţii din materiale reciclate care să promoveze incluziunea (propus de clasa a VI-a B). 
  16. Iarna prin ochii de copil - expoziţie cu desene de iarnă (propus de clasa a IV-a B)

Programul de voluntariat „Parteneriat pentru Dezvoltare Culturală” face parte din Centrul de Voluntariat Tîrgu Frumos, proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org, precum şi adresa Fondul ONG în România: www.fondong.fdsc.ro.

‪#‎DescoperăVoluntariatul‬

E despre şcoli...

Sunt două săptămâni de când mergem prin şcolile oraşului şi vorbim cu elevii. Le prezentăm oportunităţi, le explicăm avantajele voluntariatului, le răspundem la întrebări şi cel mai important e că le propunem să fie cetăţeni activi şi să organizeze o activitate în comunitate. Până acum ne-am întâlnit cu 1043 de elevi ce au propus peste 40 de activităţi de voluntariat pentru dezvoltarea culturală a oraşului Tîrgu Frumos. Prezentările vor continua şi vineri şi săptămânile următoare în alte şcoli ale oraşului, însă pentru că tot suntem într-o etapă în care vrem ca România să se schimbe în bine, avem ceva de spus!

E despre şcoli...  Sunt clase ce au 35-36 de elevi, ba chiar am auzit că ar fi clase şi cu 40 de elevi. Cum poţi să ai lecţii reuşite într-o clasă ce are peste 30 de elevi? Cum poţi să-i implici pe toţi, să le acorzi atenţie, să le înţelegi nevoile şi să adaptezi programa fiecărui stil de învăţare? Nu poţi. Elevii sunt plictisiţi, profesorii copleşiţi de responsabilităţi şi birocraţie. Pe lângă clasele supra-aglomerate din cauza "lipsei bugetului", mai e şi infrastructura. Menţionăm doar un aspect legat de infrastructură: băncile! Un fel de închisori, sunt incomode, nu facilitează comunicarea, ba din contră;  ar fi mult mai bine să fie scoase toate şi să rămână doar scaune, dar e "predatul"! Elevii sunt tranformaţi în scribi, că trebuie să fie definiţiile şi teoriile scrise în caiete, aşa se cere de la inspectorat. Rezultatul? 80% dintre elevii pe care i-am întâlnit nu au avut curajul sau nu au exerciţiul de a-şi exprima opiniile şi ideile. De multe ori a trebuit să insistăm, aproape să-i obligăm să-şi spună ideile şi din când în când am fost surprinşi că de la cei care cu greu şi-au făcut curaj, au venit propunerile cele mai creative.  

Şi mai sunt probleme, nu le ştim noi pe toate, dar dacă ar fi două lucruri pe care le-am propune ministerului educaţiei, acelea ar fi ca o clasă să aibă maxim 15 elevi şi să fie în sălile de clasă doar scaune, cel mult o masă. Aşa nu s-ar mai preda, ci s-ar vorbi. A scrie fără a înţelege ceva, nu ajută cu nimic! Caietele ar trebui să fie doar pentru notiţe personale.

Nu e vina profesorilor. Unii chiar sunt eroi pentru că îşi asumă riscuri, organizează pe propria răspundere activităţi şi pun suflet în procesul de educaţie. Nici elevii nu sunt de vină că nu iubesc şcoala. E vina ministerului şi politicienilor corupţi, care cheltuie banii cetăţenilor fără minte, care neglijează educaţia. Dar totuşi e vina noastră că le permitem, iar ca să schimbăm, e timpul să protestăm şi să cerem să ne fie respectat dreptul la o educaţie de calitate! 

Share

 

2008-2016 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu