Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Parlamentul European... La ce te gândești când auzi aceste două cuvinte? Te gândești probabil la niște politicieni care încearcă să nu adoarmă în acele scaune foarte confortabile și care nu prea urmăresc interesele cetățenilor, ci mai mult interesele personale. Și totuși, la ce te gândești când auzi că niște tineri vor lua locul parlamentarilor pentru o zi? Ei bine, nu știu la ce te gândești tu, dar eu îți voi spune la ce ar trebui să te gândești. În continuare voi relata experiența pe care am trăit-o alături de alți elevi de la Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” în ziua de 15 martie 2013. Dar mai întâi de toate, cum de-am ajuns acolo? În luna octombrie a anului precedent, adică 2012, am depus proiectul Euroscola la care am lucrat sub îndrumarea doamnei profesor Angela Cășăriu încă din luna aprilie. Proiectul s-a numit „Punți între generații” și a fost printre cele câștigătoare, ca premiu primind o excursie la Strasbourg și oportunitatea de a lua locurile parlamentarilor europeni p

În ziua de astăzi apar în mass-media din ce în ce mai multe articole cu un conținut irelevant, subiectiv sau de prost gust. De ceva timp, aproximativ un an și jumătate, am început să citesc diverse articole din media și chiar să scriu câteva comunicate de presă cu diferite ocazii. La început mi se părea a fi foarte simplu să scrii un comunicat de presă și eram contrariată de ceea ce citeam prin diverse ziare online; unele știri erau foarte scurte, de câteva rânduri, cu informații puține din care dacă voiam să înțeleg ceva corect trebuia să caut și alte informații pe google, sau prin arhiva ziarului. O fi și asta o politică a jurnaliștilor, cine știe... dar cert e că nu ne scuză deloc pe noi cei care emitem comunicate de presă. Când am început să scriu și eu mi-am dat seama că nu este atât de ușor și că am nevoie de un layout după care să mă ghidez în scrierea corectă. După ceva căutări am reușit și mi-am format un așa-zis layout pe care îl folosesc mereu atunci când am nevoie. În co

Asociația SUPER TINERI ASIRYS a demarat o campanie de recrutare de voluntari în orașele Pașcani și Tîrgu Frumos și în zonele limitrofe, cu scopul de a-i implica în activitățile acesteia pe tinerii doritori. Noii voluntari vor avea oportunitatea de a fi membri în echipa unui proiect finanţat de Programul Tineret în Acţiune, cu sprijinul Comisiei Europene: "Young European TroubleShooters". De asemenea, vor beneficia de: - dezvoltare personală și profesională; - dobândirea de experienţă în domeniul voluntariatului și al proiectelor pentru tineri; - îmbunătăţirea abilităţilor de a vorbi în limba engleză; - crearea unei reţele de prieteni, colaboratori, parteneri internaţionali; - obținerea unui certificat cu acreditarea europeană (Youth Pass) +multe alte avantaje. Tinerii care doresc să devină voluntari trebuie să completeze un chestionar, pentru mai multe detalii sunt rugați să acceseze pagina următoare: http://asirys.blogspot.ro/2014/01/recrutare-voluntari-targu-frumos.html 

O idee genială de film, părerea mea. Banii sunt o problemă pentru toată lumea în ziua de azi și cred că ne-am gândit cu toții o dată cum ar fi să nu mai existe bani pe lumea asta. Într-un univers paralel parcă, în acest film, nu există bani, și totuși, lumea vinde, cumpără, muncește, exact ca în ziua de azi. Cum cumpără? Cu minute sau ore din viața lor pentru care muncesc zi de zi. Și conform timpurilor actuale, există diferite clase de persoane în funcție de timpul (banii) pe care aceștia îl au la dispoziție. Ce se întâmplă dacă ești milionar în timp? Ești nemuritor! Cum altfel ai putea să apreciezi timpul mai mult decât atunci când de el ar depinde întreaga ta viață? Crezi că dacă ai avea tot timpul din lume la dispoziție ți l-ai mai dori la fel de mult sau ai vrea să trăiești de pe o zi pe alta și să ai pentru ce să muncești? Cred că l-am văzut de 3-4 ori și l-aș mai viziona încă odată cu plăcere. O reprezentare perfectă a proverbului englezesc „Time is money!” și a vremurilor act

Iată un roman de dragoste atipic! Tess este o fată de la țară, cu puțină educație, dar pe care viața are grijă să o învețe toate cele necesare. Acest roman este complex, am regăsit aici foarte multe situații, pe care o mare parte din autori se feresc să le pună împreună, iar dacă totuși adună aceste situații, puțini sunt cei care reușesc să le îmbine perfect pentru a atrage atenția cititorului la maxim și pentru a-l pune și pe gânduri. Tomas Hardy însă, în opinia mea, reușește să adune și să despartă familia, dragostea, sărăcia, nedreptatea, crima, singurătatea, suferința și bucuria exact la momentele potrivite pentru a crea un roman demn de laudă. Tocmai când crezi că știi ceea ce va urma, situația se schimbă. Și încă un lucru pe care îl apreciez la acest roman este faptul că finalul cărții este cel mai ciudat pe care l-am citit până acum. Acest lucru nu poate decât să mă bucure pentru că m-am săturat să tot citesc aceleași lucruri din nou și din nou.  Scris de Bianca Aelenei

Dacă vrei să vezi ce înseamnă să fii deștept și perseverent în ceea ce vrei să faci trebuie să vezi  filmul acesta. Mereu mi-a plăcut și-mi va plăcea să urmăresc un thriller bun care să-mi pună și mie mintea la contribuție, iar acesta a reușit că-mi capteze toată atenția. Dintr-un simplu jaf a unor hoți cu experiență se ajunge la o dublă crimă. Ce crezi că se poate întâmpla dacă hoții nu intră în casa potrivită și dacă poliția nu face dreptate? Dar pe lângă acestea, ce crezi că se poate întâmpla dacă nedreptățitul este o persoană care folosește creierul la o capacitate mult mai mare decât restul oamenilor? Clyde (Gerard Butler), personajul principal, luptă singur pentru a-și face dreptate și deși este prezentat ca și personajul negativ, simți un imbold care îți spune să ții cu el și să speri ca va fi bine la final. Am auzit adesea pe mulți spunând că politicienii și toți corupții din țara noastră ar merita un singur lucru: câteva gloanțe! Ei bine, de asta simți acel imbold, pentru că

O poveste de dragoste dintre o damă de companie și un tânăr obișnuit fără situație materială sau viitor foarte strălucit. Citind cartea te întrebi: oare care din cei doi a iubit mai mult?  Finalul este unul nefericit, tragic mai bine spus, și toate acestea din cauza unui părinte care teoretic își dorea tot ce este mai bun pentru fiul său. Aceasta este una din cele mai frumoase cărți de dragoste pe care le-am citit, nu doar datorită poveștii prezentate ci și datorită autorul care a reușit să scrie într-un fel aparte. Cert este că am citit cartea în două zile, și dacă nu aș fi avut și alte treburi de făcut aș fi terminat-o mai repede cu siguranță. Cu toții cred că am auzit măcar odată numele celor doi îndrăgostiți: Marguerite Gautier și Armand Duval și ne-am întrebat care a fost povestea lor. Alexandre Dumas este cel care a scris-o, și nu oricum, ci într-un mod care te va atrage cu siguranță. Scris de Bianca Aelenei

O comedie din care ai de învățat multe lucruri - filmul perfect pentru momentele în care ești plictisit și nu ai chef să filozofezi alături de filme dificile sau să râzi la o comedie proastă. Filmul este ecranizat pe baza unei cărți care mi se pare a fi foarte interesantă și mă gândeam dacă a apărut și în România și da, a apărut; o puteți găsi pe mai multe site-uri online: „Poartă-te ca o lady, gândește ca un bărbat”. Filmul prezintă 4 tipuri de cupluri, fiecare cu problemele sale, iar femeile pentru a încerca să-i convingă pe bărbați să facă ce vor ele intră în mintea acestora prin intermediul celebrei cărți „Think like a man, act like a lady” și  totul merge nemaipomenit de bine și conform planului până în momentul în care cei 4 bărbați, prieteni fiind, descoperă că femeile defapt se joacă cu ei și încep și ei jocul împotriva lor. În final, bineînțeles, totul se termină cu bine, dar întrebarea este: Cum se ajunge acolo și cine câștigă bătălia?  Scris de Bianca Aelenei

„Memoriile unei gheișe” reprezintă povestea unei copile care trece printr-o serie de întâmplări mai puțin fericite pentru a deveni o gheişă de succes. Autorul o trece pe Chio (mai târziu Sayuri) prin imposibil și o duce până la bătrânețe cu bine (puține sunt cărțile care au ca și final moartea de bătrânețe). Pe lângă faptul că fetița și-a început viața cu stângul, într-o familie săracă, care a vândut-o pentru o sumă nesemnificativă unei case de gheișe, aceasta ajunsă acolo reușește să-și facă un dușman de care defapt depinde viața și cariera ei de gheişă. După o perioadă de declin a fetei, o întâlnire ciudată și o dragoste neașteptată îi redă speranța și forța de a lupta pentru ca în final să-l reîntâlnească pe acel singur om care i-a făcut un bine din inimă și fără interes.  Pe lângă acțiunea și evenimentele foarte bine conturate care m-au ținut cu sufletul la gură pe tot parcursul cărții, am învățat foarte multe lucruri din cultura japoneză și mai ales despre ritualurile gheișelor.

„Enigma Otiliei” este singurul roman studiat la școală pe care l-am citit cu plăcere și curiozitate. Otilia este o fată cu pretenții, care se pare că nu face niciun lucru fără un interes ascuns. Finalul povestei sale de dragoste și respectiv finalul romanului te va surprinde cu adevărat, mai ales pentru că lucrurile iau cea mai neobișnuită întorsătură. Scris de Bianca Aelenei

Veronica își dorește să moară și află că mai are foarte puține zile de trăit; deci totul merge conform planului său, singurul impediment fiind zilele de așteptare. Pentru mine această carte face parte din categoria acelora care nu-ți spun mare lucru pe parcursul întregii lecturi, dar care la final reușește să te lase cu gura căscată. Bineînțeles, finalul nu ar mai avea același farmec dacă nu ar fi acel cuprins plin de non-sens. Scris de Bianca Aelenei

Remi, un băiețel de 8 ani, se trezește dintr-o dată singur, fără familie, rude, prieteni sau cunoștințe. Vândut de către tatăl său adoptiv, acesta trece printr-o serie de întâmplări care la final îl lasă toate singur pe lume. Deși este cunoscut ca și un roman pentru copii, l-aș recomanda tuturor să îl citească, indiferent de vârstă, deoarece ne va ajuta să înțelegem încă odată cât de important este să ai pe cineva aproape, pe cineva care să te iubească, să te sprijine și care să-ți fie alături la greu. Acesta este primul roman pe care l-am citit și care, cred eu, mi-a deschis apetitul pentru citit. Scris de Bianca Aelenei

Marele neurochirurg Benjamin Carson a avut o viață cum în niciun caz nu ne-am fi închipuit că ar putea-o avea o așa personalitate. Pentru cei care nu știu cine este Ben Carson trebuie să menționez că el este primul neurochirurg care a reușit să despartă doi gemeni siamezi uniți la baza capului. Având o viață care merită povestită tuturor pentru încurajarea cititorilor, s-a decis să scrie câteva cărţi, prima fiind „Mâini înzestrate”. Cartea mi-a plăcut într-un mod deosebit și mi-a confirmat încă odată faptul că doar muncind din greu poți ajunge foarte sus și de asemenea m-a îndemnat să apreciez mult mai mult faptul că părinții mei nu sunt milionari, pentru că doar în felul acesta pot dobândi ceea ce-mi doresc prin forțe proprii. Așa cum puteți citi și în carte, Ben Carson îi este recunoscător mamei sale pentru tot ceea ce el a realizat. Autobiografia „Mâini înzestrate” o putem considera cu ușurință o carte de dezvoltare personală. Cu siguranță avem ce să învățăm din cartea acesta pent

„Să călătorești nu e niciodată o chestiune de bani, ci de curaj. Am petrecut o mare parte din viață colindând lumea ca un hippy: ce bani aveam eu atunci? De nici un fel. Abia îmi ajungeau să plătesc biletul, dar cred că au fost cei mai frumoși ani ai tinereții mele - deși mâncam sponci, dormeam prin gări, nu puteam să comunic din cauza limbii și depindeam de alții ca să găsesc un loc unde să trag peste noapte. După mult timp petrecut pe șosele, auzind o limbă pe care nu o înțelegi, folosind niște bani a căror valoare nu o cunoști, umblând pe străzi pe care n-ai trecut niciodată, descoperi că vechiul tău Eu, cu tot ce ai învățat, este absolut inutil în fața noilor provocări - și începi să înțelegi că, îngropat în străfundurile inconștientului, există cineva mult mai interesant, aventurier, deschis către lume și către experiențe noi. Dar vine și ziua când spui: „Ajunge!” - Ajunge! Pentru mine, călătoritul s-a transformat în rutină. - Ba nu, nu ajunge. N-o să ajungă nicioda

Am început să lucrez quilling din luna ianuarie a anului 2012 din dorința de a face ceva util cu timpul meu liber, care la momentul respectiv era destul de mult. Văzusem pe internet câteva imagini cu lucrări quilling și păreau destul de complicat de realizat, dar după o scurtă cercetare a unor tutoriale și blog-uri cu ajutorul cărora puteam învăța tehnicile de bază, mi-am dat seama că de fapt este foarte simplu să lucrezi, timpul și răbdarea fiind singurele cauze care ți-ar putea sta în cale. Am făcut rost de materialele necesare și am început să lucrez. La început era mai greu  pentru că nu eram motivată să fac acest lucru, însă din momentul în care am început să primesc nu doar aprecieri, ci și comenzi, lucrurile au mers ca pe roate.  Odată cu creșterea comenzilor am simțit nevoia să-mi dezvolt tehnica de lucru, așa încât am început să creez tablouri mai complicate, iar acest lucru a necesitat și implicarea unei a doua persoane, și anume a mamei mele care a fost foarte

Pe data de 27 mai 2013 am participat la Conferința „Tinerii în prim plan” din deschiderea Săptămânii Europene a Tineretului, care a avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Conferința a fost împărțită în trei etape principale ale zilei. În prima parte a avut loc sesiunea plenară de deschidere în care au fost prezentate strategiile naționale și europene pentru tineret, în cea de-a doua parte a avut loc cafeneaua publică în cadrul căreia au fost abordate 6 teme, și anume: educația non-formală, participarea tinerilor, voluntariatul, munca și antreprenoriatul, sănătatea și sportul, timpul liber și cultura. La fiecare masă exista un facilitator care a moderat discuțiile și a notat ideile. Activitatea cafenelei a fost împărțită în 4 runde care au constat in definirea conceptelor temelor abordate, descoperirea problemelor și nevoilor, soluționarea acestora și votarea celor mai importante dintre soluții, iar participanții au avut ocazia să participe la 4 mese de