Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Folcloristica – Școala Populară din Tîrgu Frumos își propune să promoveze și să integreze forme ale culturii tradiționale în judeţul Iaşi, în special în oraşul Tîrgu Frumos astfel încât să revigoreze tradițiile și obiceiurile ce stau la baza culturală a acestei zone. Activitățile proiectului își propun să faciliteze interacțiunea între oamenii pasionați de folclor prin muzică, arte meșteșugărești, costume populare, dans, tradiţii, obiceiuri, cu cei care doresc să cunoască și să învețe din toate acestea. În perioada 18-20 septembrie, am organizat împreună cu Primăria şi Consiliul Local ale Oraşului Târgu Frumos şi Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, o primă ediţie a festivalului. Evenimentul a fost un succes, fiind implicaţi peste 300 de artişti, 25 de meşteri populari, voluntari, delegaţii ale satelor din judeţul Iaşi şi reprezentanţi ai instituţiilor publice responsabile cu educaţia. Obiectivul pe termen lung al proiectului este dezvoltarea unei școli populare care să valorif

Pe data de 5 octombrie 2014 dorim să sărbătorim cei 566 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Tîrgu Frumos, prin organizarea unui eveniment cultural inspirat din "Drumul Vinului". Mai jos vom posta toate materialele create/culese de voluntari, fiind o invitaţie pentru voi de participare la procesul de planificare a evenimentului. Scris de Cosmina Gheran   Nu trebuie să fie toamnă ca să te bucuri de bogăţia vinului. Pe tot parcursul anului, în principalele zone vitivinicole se organizează excursii de două-trei zile în căutarea... vinului. România este binecuvântată cu multe regiuni viticole, care, astăzi, urmează şi ele tendinţele europene: diversificarea activităţii prin dezvoltarea turismului cu specific. Drumurile Vinului sunt deja trasee cu vechime în Occident. Ţara noastră se poate şi ea mândri cu astfel de rute printre podgorii, cum sunt în Moldova – Cotnari, Huşi, Bucium, Panciu, în Transilvania – Tarnave, Recas, şi Oltenia – Drăgăşani. Pentru cei

Păstrat aproape în mod miraculos până la sfârşitul veacului al XX-lea ca veşmânt de sărbătoare şi de ceremonial, costumul popular românesc reprezintă un important mijloc de afirmare a individului în comunitate şi de recunoaştere a identităţii sale culturale. Forma tradiţională a principalelor categorii de piese ce compun ansamblurile de port femeiesc şi bărbătesc, întâlnite astăzi tot mai rar în satele româneşti, dar păstrate cu grijă în muzeele etnografice şi colecţiile de artă populară, conservă elementele definitorii ale structurii arhaice – dacice şi ilire – a cămăşilor, catrinţelor, fotelor, iţarilor, cojoacelor, sumanelor , căciulilor, maramelor şi opincilor purtate generaţii la rând, de moşii şi strămoşii noştri. Privite cu atenţie, ori de câte ori le descoperim în lăzile de zestre ale bunicilor sau în expoziţii, costumele populare reţin atenţia. Pentru cine este familiarizat cu limbajul formelor sale plastico-decorative, costumul popular are capacitatea de a comunica mul

Adevărata “carte de identitate” pentru locuitorii diferitelor zone geografice ale României, costumul popular tradiţional s-a constituit în urma unui îndelungat proces de creaţie . Nenumărate vestigii arheologice, documente istorice, lingvistice şi etnografice atestă continuitatea , de-a lungul veacurilor , a formelor de cultură şi civilizaţie ale românilor şi strămoşilor acestora în spaţiul carpato-danubiano-pontic.  Cele mai vechi mărturii despre costum datează din perioada neolitică şi epoca bronzului . Desenele geometrice de pe corpul unor idoli de lut –Venus de la Craiova şi figurinele descoperite în necropola de la Cârna, Oltenia – au fost interpretate de reputaţi specialişti, precum Al. Tzigara-Samurcaş şi Vladimir Dumitrescu, ca fiind posibile ornamente de pe veşmintele acelor vremuri. Acelaşi lucru se poate spune şi despre figurinele descoperite mai recent, care aparţin culturii Gârla Mare (1600 – 1150 î Ch), jud. Mehedinţi, Oltenia.   Alte mărturii iconografice referito